Biserica ” Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din s. Speia la 100 de ani

Fiecare Sfânt Lăcaș al Domnului își are istoria sa, care mai tragică, care mai puțin tragică. Unele au continuare până în zilele noastre, altele deja s-au dat uitării. Înălțată acum o sută de ani, Biserica din satul Speia, rainol Anenii Noi, are o zbuciumată istorie, însă își continuă activitatea și în zilele noastre.

Această Sfîntă Biserică cu hramul  ” Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, din s.Speia, raionul Anenii-Noi,  este sfinţită de Preafericitul Alexii-II, Patriarhul Moscovei şi a Întregii Rusii, împreună cu Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Rostovului şi Novocercasului, Înal Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei(Biserica Romînă), Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldove, Prea Sfinţitul Arsenii, Episcopul Istrinscului, Prea Sfinţitul Petru, Episcopul Bălţului, Prea Sfinţitul Vichentii,  Episcopul Benderului şi alte feţe bisericeşti.

Conform istorie  Biserica ” Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”  din satul Speia, raionul Anenii Noi, îşi datorează existenţa sa marelui boier Leonard Gheorghe Pavlovici. Boierul fiind originar din Sankt Petersburg, avea vilă, moşie în satul Speia. La dorinţa şi iniţiativa lui s-au început lucrările de construcţie a viitoarei biserici chiar pe teritoriul moşiei sale.

Clădirea bisericii a fost construită după proiectul din Sankt-Petersbug dar micşorat, de proporţii mai mici decît cele stabilite iniţial în proiect. Proiectul a fost elaborat de  inginerul – tehnolog I. Tlonoveci. Arhitectorul principal a fost N. Procopovici (dânsul era архитектор Херсонской Епархиальной Губерний).

Lucrările de construcţie a bisericii au început în anul 1908, iar la 15 octombrie 1911 este trimis un document la Bender, în care se stipulează că construcţia bisericii din satul Speia a fost finisată şi tot în acest document se   propune data de 22 octombrie 1911 pentru sfinţirea bisericii. (Documentul poate fi găsit în arhiva centrală a R. Moldova, fond 6, scrierea IV, doc. 1339, pag.16).

După ce biserica a fost sfinţită în 1911, a fost deschisă şi a funcţionat pînă la război(1944).  Pe timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul luptelor de apărare a patriei, biserica a fost ciuruită toată de gloanţe. Despre asta ne vorbesc păreții bisericii, care au fost restabiliți după reconstrucție.

După război, clădirea bisericii a servit ca depozit de grîu, apoi de cărbune (1948-1968), iar mai tîrziu a devenit şi fermă de iepuri (1968-1979). Populația din sat spune ca pe timpuri când erau copiii (vorbesc despre cei care sau născut prin 1956-1960), aici făceau educația fizică, era folosită ca sală de sport.

Din  1979 pînă în 1981 Ministrul Culturii a  RSSM restaurează clădirea şi pînă în 1989 locaşul  este întrebuinţat ca Muzeu al Gloriei de Luptă. În locul unde la moment se află Iconostasul, atunci era afişată panorama luptelor Celui de-al Doilea Război Mondial. În mijlocul bisericii se afla un tun. Pretutindeni era armament şi multe alte obiecte, care reprezintau perioada războiului.

Cloput ciuruit de gloanțe

Biserica nu a funcţionat timp de 45 de  ani (1944-1989). În tot acest răstimp oamenii au visat ca biserica să fie deschisă din nou, dar pînă nu s-a început democraţia, puterea sovietică nu a permis acest lucru. Odată cu 1989, lumea a început să caute, să întocmească diferite documente în acest sens. Era foarte greu fiind sistemul comunism bolşevic, dar după credinţa oamenilor, Bunul Dumnezeu S-a îndurat, i-a ajutat şi astfel biserica şi-a reînceput activitatea.

Era nevoie de o reparaţie capitală, dar după cum era perioada postbelică, trecerea de la ruble la cupoane, era foarte greu de finanţat acest proiect. Însă Bunul Dumnezeu a auzit rugăciunile creștinilor. Astfel, directorul Agrofirmei  “Serele Moldovei”, Alexandru Snegur, a finanţat reparaţia bisericii. Dumnealui până în prezent este ca ctitor activ al acestui sfânt lăcaș. Recent a oferit o sumă mare de bani, pentru reparația parțială a întregii biserici.

Biserica se deschide în anul 1990. Tot atunci Patriarhul Alexei al II-lea, în timpul vizitei sale în Moldova, a fost invitat şi în satul Speia. Astfel la 3 septembrie 1990, biserica a fost sfinţită din nou. Această Sfîntă Biserică cu hramul  ” Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, din s.Speia, raionul Anenii-Noi,  este sfinţită de Preafericitul Alexii-II, Patriarhul Moscovei şi a Întregii Rusii, împreună cu Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Rostovului şi Novocercasului, Înal Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei(Biserica Romînă), Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldove, Prea Sfinţitul Arsenii, Episcopul Istrinscului, Prea Sfinţitul Petru, Episcopul Bălţului, Prea Sfinţitul Vichentii,  Episcopul Benderului şi alte feţe bisericeşti.

După aceasta s-a făcut o reparaţie mai bună, frescă bizantină, pictorul Mădălina Arhirie din România.  Icoanele şi iconostasul au fost pictate de Pomelinicov Evghenii.

Primul preot al acestei Biserici a fost preotul Ioachim Caradja (1905-1918),care a fost preot și la prima biserică din sat, care se afla prin apropierea actualei Biserici. Apoi a slujit dascălul Panteleimon Madan (1918-1920), după care preotul Ioan Zavacinschi (1920-1921), preotul Alexandru Griu (1921-1923), preotul Nicolae Razvanescu (1923-1940), preotul Constantin Gârloveanu (1940-1941)  preotul Dumitru Ionescu care a slujit din 1941 până în 1943, iar din 1943 până la război părintele Pirtanu. Din anul 1990-1991  la Biserică a slujit preotul Daniilov Gheorghie, apoi din 1991-1992  paroh al Bisericii a fost preotul Sergiu.

 În 1993, după ce s-a sfîrşit reparaţia capitală, biserica a fost sfinţită încă o dată de către Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolit  Chișinăului și a Întregii Moldove. Din acel an, de la data de 8 noiembrie  în biserică slujeşte preotul Gheorghe (deja 18 ani).

Pe lângă biserică activează un cor de copiii, care arată munca silnică a slujitorilor acestei biserici în implicarea tinerii generații în viața de zi cu zi a unui adevărat creștin. Astfel  s-a întețit ctivismul în rândul tinerilor.

Actual biserica funcționează cu ajutorul Domnului și a ctitorilor, primind creștinii zi de zi la rugăciune.

Eugenia Lujanscaia