Jurnalist in devenire

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Cum te lauzi la toți sfinții,

Dă-i în scris poruncă morții,

Să-mi ia calul, nu părinții.

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Nu-mi mai otrăvi ursita,

Dă-i în scris poruncă morții,

Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Nu vorbi cu toți zurlii,

Dă-i în scris poruncă morții,

Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi ești prieten,

Cum tot spui în gura mare,

Înnainte de culcare,

Dă-i în scris poruncă morții,

Cînd și-o pregăti pumnalul,

Să-l înfigă-n mine, Doamne,

și să lasă-n viață calul.

(Adrian Păunescu)