luni, 7 noiembrie 2011

Copiii care-L laudă pe Domnul



 ”În afara Bisericii nu există mântuire” spunea Sfântul Ciprian al Cartaginei în secolul III. Cei care frecventează regulat Biserica știu că Sfânta Liturghie este jertfa nesângeroasă care perpetuează și actualizează efectele sfințitoare ale Jertfei de pe Golgota; este taina Împărtășirii cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos; este miezul vieții creștine. Nu ne putem mântui decât în relație cu Hristos prin Biserică. Despre acestea ne relatează Laurențiu Dumitru, în lucrarea sa întitulată ”Hristos și tinerii”(editura Egumenița, Galați 2005).
Cu regret, însă, numărul merenilor care vin la închinare este flexibil și nu prea figurează printre ei tineri. Acest lucru s-ar putea explica datorită faptului că suntem în secolul XXI în care tehnologiile moderne ( sau cum le mai zic, de ultimă modă, sau generație) au cuprins întreaga lume. Actualmente tinerii au alte interese. Mulți dintre ei ar prefera să stea acasă în fața notebook-ului și să navigheze pe  internet, decât să vină la rugăciune în casa Domnului.
Ne bucură faptul că în satul Speia, raionul Anenii Noi, lucrurile stau puțin altfel. Cu binecuvântarea părintelui Gheorghie, parohul Bisericii ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din acest sat, profesoara de limbă și literatură română Lidia Cucoș a încercat de a atrage tinerii la Liturghie prin înființarea corului de copii, care actualmente însoțește fiecare slujbă oficiată aici.
În anul 2007 părintele Gheorchie împreună cu dăscălița Bisericii Anastasia Gorceag i-au propus doamnei Lidia să formeze o grupă de copii de la gimnaziul din sat, care ar cânta cântecele pascal de Paști și colindele de Crăciun, pentru a face slujbele în aceste Zile Mari, mai deosebite, fiind astfel plăcute Domnului, dar și merenilor. Cu ajutorul  bunului Dumnezeu și cu sârguința doamnei Lidia, dar și a copiilor, la slujba de Paști din 2007 au răsunat și glasurile tinere ale începătorilor coriști.
”Începutul a fost cam anevoios. Vocile încă nu erau cizelate. Era prima lor experiență în acest domeniu. Însă copiii s-au isprăvit cu minune.” Ne-a spus doamna Lidia Cucoș. Tot ea ne-am mai zis că la început erau alți copiii și că pe atunci au fost ajutați de Andrian Safciuc, care făcea  Seminarul Teologic.
Dăscălița Bisericii, Anastasia ne-a spus că un rol mare pentru început l-a jucat Doina Ceban (pe atunci era încă elevă la gimnaziul din sat), care are vocea I, ea a fost cea care i-a ajutat pe colegi să prindă cu mai mare ușurință melodia cântecelor. ”Copiii au depus mult efort, deoarece nu au studii muzicale și nu cântam după note ci la auz, însă vă dați bine seama cât e de greu de cântat la auz...unul prinde într-un fel, altul în alt fel”, ne-a spus doamna Anastasia.
”Trebuie să implicăm și tinerii în viața de zi cu zi a Bisericii, însă pentru aceasta ei trebuie atrași cu ceva. De aceea ne-am gândit că n-ar fi rău dacă măcar la sărbătorile mari ar răsuna și glasurile tinerei generații” a zis părintele Gheorghie, parohul Bisericii ” Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din sat.
Din anul 2009 tânărul cor susținut de dăscălița Bisericii și de doamna Lidia Cucoș, care își asumă și rolul de dirijor al corului, a început să-L bucure pe Domnul și pe enoriași în fiecare zi de sărbătoare, în special duminica. Astfel tinerii au început a interpreta bucăți din Sfânta Liturghie (spre exemplu Tatăl Nostru, Ecteniile, Cuvine-se cu Adevărat) în fiecare Duminică. ”Se sculau dis-de-dimineață și cu binecuvântarea și chemarea Domnului veneau la Sfânta Liturghie. De la început cu lacrimi, mai apoi cu râvnă și mare satisfacere sufletească. Unii au terminat studiile și rar calcă pragul Bisericii, iar alții au venit în locul lor, și doar cei ce au adevărată credință și chemare au rămas”, ne-a spus doamna Lidia. Ea a mai adăugat că de câtva timp împreună cu Ina Crăciun, care face și școala muzicală au început a cânta pe note. ”Totuși e mult mai ușor când este cineva care se pricepe în ale cântecului”, a mai adăugat doamna Cucoș.
De la început aceste schimbări au stârnit dubii și neîncredere în rândurile horistelor (doamnelor ce cântă în strană împreună cu dăscălița Bisericii), doarece nu erau convinse că o mână de copiii ar putea cânta atât de frumos și plăcut auzului. Mai era la mijloc și obișnuința omenească. Omul, dacă deprinde ceva, adesea greu asimilează schimbările. Însă, din fericire acum corul de copiii și horistele sunt asemeni unui organism întreg.
Enoriașii, însă, au primit aceste schimbări ca pe o necesitate stringentă. ”Suntem bucuroși că Bunul Dumnezeu le dă putere și răbdare acestor copiii și în fiecare duminică vin la Sfânta Liturghie și-l Bucură și pe Dumnezeu și pe noi. Eu personal mă duc acasă cu o mare satisfacese sufletească de la cântările lor. E un dar de la Dumnezeu cu care se împart zi de zi”, ne-a spus doamna Zinaida, care vine la închinare la această Biserică.
Copiii într-un glas spun că părinții i-au susținut și i-au ajutat cu ce au putut, nu le-au interzis să frecventeze acest cor. Mulți dintre ei afirmă că au ignorat orice reproșuri din partea colegilor de școală și mereu s-au mândrit cu harul și chemarea lor. Însă Ana, spune că la început i-a fost greu să recunoască că vine la Biserică și că se numără printre cei ce cântă Domnului. ”Îmi era rușine, ba chiar poate că și acum încă imi mai e să recunosc că cânt la Biserică. Asta e din pricina că nu vreau să mă laud, sau poate că nu vreau să fiu izolată de ceilalți, deoarece pot primi reproșuri de genul: ”tu cânți la Biserică, tu ai alte idei, tu nu ești cu noi ci împotriva noastră”. La  început la nimeni nu spuneam că merg la Biserică, uneori îmi scoteam și basmaua din cap, doar ca să nu fiu surprinsă că vin sau mă duc la Biseică. A fost greu. Acum însă am înțeles că ageastă deghizare, această mască e zadarnică, cel ce va dori să mă primească, mă va primi așa cum sunt”.
Tinerii spun că datorită laudelor ce le aduc  Domnului în fiecare Duminică au devenit mai răbdători, mai toleranți, mai înțelegători. Privesc lucrurile din altă perspectivă, din punc de vedere al adevăratei credințe.
Pentru sârguința depusă preotul Gheorghie le-a îmânat copiilor de Crăciun câte o diplomă și câte un mic cadou de la Moș Crăciun. ”Am făcut acest ges făcut pentru a stimula și încuraja activismul în rândul tinerilor”, ne-a zis părintele Gheorghie.
Tinerii ce cântă în cor anul acesta au absolvit gimnaziul din sat și curând își vor lua zborul în lumea mare, însă în urma lor rămâne așa numita tânăra generații care prinde firul chemării și cu smerenie aduce laude Domnului. și cu această ocazie dășcălița Bisericii, Anastasia, le-a spus tinerilor un mesaj de rămas bun:
În timpul slujbei am simțit un gol în suflet, îmi aruncam ochii spre cafastru și simțeam un pustiu. Am înțeles că încă nu m-am învățat să mă pot despărți de prietenii dragi. Ați fost pentru mine bucuria ce o are o mamă pentru copii.
Dragii mei, a sosit vreamea să faceți primii pași în viața matură, de veți întâlni greutăți, să vă amintiți de ferarul ce lucrează fierul. Fierul trece prin foc, apă și lovitură, iar de rezistă și nu se rupe, devine obiect de mare preț și de o rară frumusețe. Veți alege o profesie iubită. Ea poate să vă ceară să vă jertfiți, vă rog să fiți tari, chiar de va fi nevoie să jertfiți și o dragoste.
A te jertfi pentru aproapele tău înseamnă a iubi cu adevărat, a împlini porunca Domnului.
”Iubiți-vă unii pe alții”. Tot ce veți face, vă rog, să faceți spre slavă lui Dumnezeu.
Cu drag, dascălul vostru, Anastasia
Întra-adevăr sunt niște copii talentați și deosebiți. după cum ne relatează și cei ce vin regulat la Biserică, de când au început a cânta copiii la Sfânta Liturghie au început a veni mai mulți mereni. Vin și părinții acestro minunați copiii, dar și cei care mai rar călcau pragul Bisericii.
Orice copil este un fenomen, însă nu orice fenomin ajunge minune!
 

Eugenia Lujanscaia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu